Urma Connect


Din perspectiva mea, unul dintre sloganurile de la concertele Urma este „Urma- Connecting people!” (si nu este o reclama ascunsa, ci o asociere de cuvinte, bazata pe fapte reale). Pentru ca am regasit in seara asta o multime oameni, de la chipuri la prieteni. Pentru ca Forumul Urma stie de ce! Pentru ca sunt prezenti la fiecare concert. Pentru ca „What are friends for/ To make you stronger/ To kick you out the door/ I love you but I gotta go”.

La o prima interactiune, dupa 3 ani fara concerte, muzica celor de la Urma imi confera doar o stare de nostalgie, in ciuda indicatiilor repetate ale lui Mani. Amintirile mele legate de fostele concerte sunt mai puternice decat orice cuvinte stigate la microfon. Volumul amintirilor este mai putenic decat realitatea!

Imi amintesc foarte clar primul concert din Viking…la fel de bine numeroasele improvizatii facute cam la fiecare melodie, la fiecare concert. It was magic!

Va recomand articolul despre Urma din Atelier LiterNet.

Presa despre URMA…

Mă numesc Mircea Toma şi recunosc, am creierul varză. Ia uite ce curge: ctoral vote rafo trocen omania ucrain democ frauda scu scu tase case – şi tot aşa, la infinit, pentru că urâţenia este prolifică! Sar nişte tipi şi mă leagă. Îmi taie volumul, reset la creier. Cântă. Urma. Nu se umple numai mintea, ci tot sufletul. E atât de frumos, de simplu şi de liniştit, încât ajungi să uiţi cât eşti de urât. Şi rămâi aşa, serafic, fericit şi însănătoşit. Şi-l laşi să se ocupe de mizerii pe fraierul Mircea Toma.
(Mircea Toma, Academia Caţavencu, decembrie 2004)

A fost, vineri, concert Urma. Un concert fecundat în Green Hours, adus pe lume la Coyote Café şi răspândit necruţător în lume de purtători de Urma. […] Acustica Urma are o problemă – e organică. Face priză undeva între aortă şi suflet. Şi grupul de muzicieni care fac Urma este organic şi matur armonizat. Urma trăieşte. […]
(B24 Fun, 10-17 decembrie 2004)

[…] întregul album este acustic; provocarea a fost crearea muzicii fără a apela la artificiile instrumentaţiei moderne. A rezultat o reuşită majoră, care, practic, nu poate fi încadrată în nici un gen clar definit: este clar o muzică progresivă (dar altfel decât se făcea în anii ’70), e şi puţin jazzie, e şi rock, dar de care e greu de spus. Important este că e muzică (una foarte curată şi care creează o atmosferă specială), e muzică Urma. […]
(Doinel Tronaru, România liberă, 11 decembrie 2004)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s