What do people who were once paid to be creative for a living do when they’re laid off? They get creative with their own lives. Lemonade is an inspirational film about 16 advertising professionals who lost their jobs and found their calling, encouraging people to listen to that little voice inside their head that asks, “What if?”
Lemonade un film motivant, care sper sa se dezvolte ca o actiune de promovare a libertatii individuale. Reteta este sa regasesti curajul, setul de valori personale, sinceritata fata de propriul spirit, pasiuni, dorinta de auto-dezvoltare si sustinerea celor dragi.
„Anything Else” e o comedie regizata de Woody Allen. Fazele sunt comune comediilor care implica o relatie amoroasa, iar personajele se incadreaza in rolurile de: barbat de tip catelus si oricand disponibil pentru sacrificii, femeie isterica, perfida si eminenta cenusie cu replici despre viata.
David Dobel, interpretat de Woody Allen, este eminenta cenusie in acest caz: „Yoy said it yourself, you’re afraid to sleep alone. That’s the whole story. You surround yourself with this farrage of babysitters, this loving-disabled little sex kitten who’s driving you crazy, the Jew manager, you know? And let me tell you I am of the Hebrew pursuassion, but the guy that handles you is a member of one of the lost tribes of Israel that should have remained lost. And you got this shrink who, like God, never speaks, and like God, is dead. There’s nothing wrong with being afraid. We were meant to be afraid. That’s why you gotta build a survival kit!
David Dobel: Let me tell you, Falk. We live in perilous times. You got to keep alert for these things. You don’t want your life to wind up as black-and-white newsreel footage scored by a cello in a minor key.
David Dobel: Last night I was home alone in my apartment and I conjured up a threesome with me, Marilyn Monroe and Sophia Loren, and it was very very erotic. As a matter of fact if I’m not mistaken, it was the first time those two great actresses ever appeared in anything together.
David Dobel: The pill makes her crazy? Falk, she *is* crazy. The Pentagon should use her hormones for chemical warfare.
David Dobel: Since the beginning of time people have been, you know, frightened and, and unhappy, and they’re scared of death, and they’re scared of getting old, and there’s always been priests around, and shamans, and now shrinks, to tell ‘em, „Look, I know you’re frightened, but I can help you. Of course, it is going to cost you a few bucks…” But they *can’t* help you, Falk, because life is what it is.
Momentul de trecere intr-un nou an este fascinant din perspectiva credintelor populare. Toate obiceiurile au la baza ideea alungarii spiritelor rele din comunitate si din sufletul omului.
In satul bunicilor se spunea ca e semn bun daca mascatii, calutii si uratorii iti calca pragul casei. Momentul confruntarii cu „spiritele rele” se desfasoara incepand cu ziua de 31 decembrie si culmineaza cu noaptea de 1 ianuarie, cand erai luat pe sus si carat in cosciug prin tot satul, pentru a speria moartea.
Pentru ca am amintit de semne, eu cred ca Marin Sorescu avea dreptate in poezia urmatoare:
Daca te-ntalnesti cu un scaun,
E semn bun, ajungi in rai.
Daca te-ntalnesti cu un munte,
E semn rau, ajungi in scaun.
Daca te-ntalnesti cu carul mare,
E semn bun, ajungi in rai.
Daca te-ntalnesti cu un melc,
E semn rau, ajungi in melc.
Daca te-ntalnesti cu o femeie,
E semn bun, ajungi in rai.
Daca te-ntalnesti cu o fata de masa,
E semn rau, ajungi in sertar.
Daca te-ntalnesti cu un sarpe,
E semn bun, moare si tu ajungi in rai.
Daca sarpele te-ntalneste pe tine,
E semn rau, mori si el ajunge in rai.
Daca mori,
E semn rau.
Fereste-te de acest semn
Si de toate celelalte.
Asteptand Craciunul….tot asteptand….Mos Craciun a tot venit zilele acestea….cadouri oferite, cadouri primite….asteptam iar Craciunul….cautand magia….mi-am amintit, apoi:
– Am ascultat copiii care au venit sa ne bucure cu cantecele de stea
– Am citit „Poveste de Craciun” de Charles Dickens (Multumesc, George!)
– Am admirat bradul de Craciun si am fredonat melodiile de Craciun de Frank Sinatra si Ella Fitzgerald
– Am participat la procesul de producere al carnatilor moldovenesti si al tortului de mere
– M-am amuzat in rolul lui Mos Craciun – „Morella is a dancing Santa”
– Am primit mai putine spamuri de Craciun, adica peltea de sms-uri si email-uri
– Am incercat sa mai „iluminez” mintea oamenilor din cercul meu de cunostinte, cu privire la semnificatia colindelor. („Colinda este o urare cantata, cu caracter festiv, de prevedere si asigurare a viitorului, de comunicare si impacare cu sufletele mortilor, de invocare a unor reprezentari totemice. Se leaga de latinescul calendae care, in contact cu slava (koleda), a generat forma romaneasca – colinda. Aceste cantece-urare au loc mai ales in locuri de trecere: la poarta, la fereastra sau in pragul casei. Cand intra in casa, colindatorii incercuiesc masa cu daruri rituale, devenita in acele momente centrul lumii. Tema colindelor este de o mare diversitate. Exista colinde de gazda, profesionale (in special pacuraresti, ciobanesti), de june, de fata, de petit, familiale (doua surori, maica in cautarea fiului), cosmogonice, mito-religioase, satirice, de doliu si multe altele. Au un caracter razboinic si refrene precum „florile dalbe“, „ziurel de ziua“, „zorile dalbe“, „lerui alerui“, „hai lerui ler“. Manifestarile din timpul colindatului sunt complexe: oamenii se mascheaza, danseaza, canta, toate acestea ne duc cu gandul la vechile serbari ale lumii antice. Trecerea colindatorilor pe ulitele satului constituie un parcurs magic, adevarat brau protector ce cuprinde intreaga comunitate, iar colindele, prin reactualizarea lor anuala, activeaza forta magica a cuvantului. (Grigore Lese)”
– Am cantat colinda mea preferata, O moarte ce ti-as plati, interpretata de maestrul Grigore Lese
– Si mi-am inceput calatoria in experimentarea desenului grafic.
Suntem cativa dascali in familie, incepand cu mama, cu matusele si verisoarele mele si terminand cu mine, care am renuntat la aceasta profesie nobila. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care acest film mi-a trezit o stare de mandrie, de apreciere, de nostalgie. Cred ca, mama e un exemplu de invatatoare care a transformat viata catorva copii care i-au fost elevi.
Mi-am amintit de profesorii care mi-au schimbat mie perspectiva asupra vietii, societatii, procesului de invatare, si carora le multumesc (desi, cel mai des am facut-o indirect): d-lui diriginte Ion Ivan, profesorului de geografie, dl. Gheorghe Grigorescu , d-nei Mihaela Gherghelescu, profesoara de psihologie, dl. Adrian Dan- profesor de dezvoltare comunitara si d-lui Dumitru Iacob, profesor de comunicare si relatii publice. Am invatat de la fiecare, chiar daca nu erau informatii legate de materia pe care o predau. As mai putea enumera si alte nume….pentru ca fiecare interactiune este un eveniment unic.
„Great teachers have little external history to record. Their lives go over into other lives. These men are pillars in the intimate structure of our schools. They are more essential than its stones or beams. They will continue to be a kindling force and a revealing power; part of necessary fabric men breath.” – citat din film
Sa ii pretuim pe cei care au avut rabdarea, pasiunea de a ne forma caracterul si spiritul.
De ceva ani buni, toamna ma prindea cu entuziasmul unor noi inceputuri: schimbam cifrele….din varsta, din nivelul educational, iar pe parcursul studentiei, numarul camerei de camin. Sunt nostalgica in privinta atmosferei de camin si intrebatoare atunci cand imi amintesc ca, am cam terminat-o cu lanturile educatiei formale.
Recent mi-am adus aminte de:
Desene frumoase stau pe pereti
Si am si-o pisica cu noua vieti
Ea-i mai mult plecata, e-adevarat
Si-acasa când sta, sta mai mult sub pat.
Usa e veche, broasca-i noua
Piata Romana Nr.9.
Într-un colt e-o chitara desigur
Si-un ceas ce se cazneste sa bata
Afara e vânt, ferestrele sunt
Taiate din aceeasi bucata.
E destul de mica camera mea
Dar încap toti prietenii mei în ea
Stau în picioare se aseaza pe jos
În rest sunt cuminti si vorbesc frumos.
Nema problema 