What do people who were once paid to be creative for a living do when they’re laid off? They get creative with their own lives. Lemonade is an inspirational film about 16 advertising professionals who lost their jobs and found their calling, encouraging people to listen to that little voice inside their head that asks, “What if?”
Lemonade un film motivant, care sper sa se dezvolte ca o actiune de promovare a libertatii individuale. Reteta este sa regasesti curajul, setul de valori personale, sinceritata fata de propriul spirit, pasiuni, dorinta de auto-dezvoltare si sustinerea celor dragi.
I am the passenger and I ride and I ride
I ride through the city’s backsides
I see the stars come out of the sky
Yeah, the bright and hollow sky
You know it looks so good tonight
I am the passenger
I stay under glass
I look through my window so bright
I see the stars come out tonight
I see the bright and hollow sky
Over the city’s ripped backsides
And everything looks good tonight
Singing la la la la la.. lala la la, la la la la.. lala la la
Asteptand Craciunul….tot asteptand….Mos Craciun a tot venit zilele acestea….cadouri oferite, cadouri primite….asteptam iar Craciunul….cautand magia….mi-am amintit, apoi:
– Am ascultat copiii care au venit sa ne bucure cu cantecele de stea
– Am citit „Poveste de Craciun” de Charles Dickens (Multumesc, George!)
– Am admirat bradul de Craciun si am fredonat melodiile de Craciun de Frank Sinatra si Ella Fitzgerald
– Am participat la procesul de producere al carnatilor moldovenesti si al tortului de mere
– M-am amuzat in rolul lui Mos Craciun – „Morella is a dancing Santa”
– Am primit mai putine spamuri de Craciun, adica peltea de sms-uri si email-uri
– Am incercat sa mai „iluminez” mintea oamenilor din cercul meu de cunostinte, cu privire la semnificatia colindelor. („Colinda este o urare cantata, cu caracter festiv, de prevedere si asigurare a viitorului, de comunicare si impacare cu sufletele mortilor, de invocare a unor reprezentari totemice. Se leaga de latinescul calendae care, in contact cu slava (koleda), a generat forma romaneasca – colinda. Aceste cantece-urare au loc mai ales in locuri de trecere: la poarta, la fereastra sau in pragul casei. Cand intra in casa, colindatorii incercuiesc masa cu daruri rituale, devenita in acele momente centrul lumii. Tema colindelor este de o mare diversitate. Exista colinde de gazda, profesionale (in special pacuraresti, ciobanesti), de june, de fata, de petit, familiale (doua surori, maica in cautarea fiului), cosmogonice, mito-religioase, satirice, de doliu si multe altele. Au un caracter razboinic si refrene precum „florile dalbe“, „ziurel de ziua“, „zorile dalbe“, „lerui alerui“, „hai lerui ler“. Manifestarile din timpul colindatului sunt complexe: oamenii se mascheaza, danseaza, canta, toate acestea ne duc cu gandul la vechile serbari ale lumii antice. Trecerea colindatorilor pe ulitele satului constituie un parcurs magic, adevarat brau protector ce cuprinde intreaga comunitate, iar colindele, prin reactualizarea lor anuala, activeaza forta magica a cuvantului. (Grigore Lese)”
– Am cantat colinda mea preferata, O moarte ce ti-as plati, interpretata de maestrul Grigore Lese
– Si mi-am inceput calatoria in experimentarea desenului grafic.
Sunt multe conceptii despre ce inseamna libertatea intr-o societate.
Parintii nostri considerau ca libertatea vine din starea de fericire, de implinire, atunci cand ai o familie, copii, o casa a ta si un loc de munca garantat pentru toata viata. Cand iti realizezi acest obiectiv prin achizitionarea unui credit bancar sau prin orice alta forma de sclavism mascat, ajungi sa iti spui:
You load sixteen tons, and what do you get?
Another day older and deeper in debt.
Saint Peter, don’t you call me, ‘cause I can’t go;
I owe my soul to the company store…
(Sixteen Tons, Merle Travis )
Societatea insa e mult mai perversa acum pentru ca in fiecare zi ni se impun, prin diverse metode, nevoi si fericiri artificiale. Suntem angrenati intr-un mecanism al pseudo-capitalismului, primar si salbatic, demn de secolele 18-19, incat avem iluzia ca ne-am dorit intotdeauna sa fim „a working class hero”.
There’s room at the top they are telling you still,
But first you must learn how to smile as you kill,
If you want to be like the folks on the hill,
A working class hero is something to be.
(Working Class Hero, John Lennon)
Dimineata am aflat ca trebuie sa fac un drum…. catre spital! No piglet flu, doar un exercitiu de democratie sau „Carantina electorala la Coltea”
Cu toate restrictiile impuse de carantina, reusesc sa ma incadrez in culoarul celor care stateau la acea coada, care dadea dreptul la stat la coada unde se vota. Atmosfera gri din jur este codimentata de stropisorii de tuse in ceafa. Ma dau febril cu dezinfectant si il atentionez ca exista notiunea distantei minime de intimitate.
Unele persoane si-au amintit de cozile din regimul comunist, unii au jucat roluri de cetateni turmentati si tot circul a fost intretinut de personajul paranoic. Paranoicul catre portarul spitalului: „Aha..te duci sa votezi! Crezi ca ne minti pe noi, cu zambetul pe fata?” Portarul: „Am venit sa ii insotesc pe jurnalisti! Lasa-ma nene!” Si istoria s-a repetat cu orice persoana care incerca sa il depaseasca.
Ajung in fata unei usi improvizate si aflu ca mai trebuie sa mai am rabdare, caci am ajuns la „coada scurta” amenajata intr-o sala cu tavanul jos, putin luminata. Este frig si ma intreb ce urmeaza… In jur aud un banc morbid despre o fosta morga aflata in acea cladire.
Sunt chemata inauntru impreuna cu 2 persoane: Am votat!!!! Socializez cu persoana responsabila cu inscrierea C.I. care se plange de conditiile mizere (praf, mizerie, frig, aglomeratie, persoane care injura, certuri….)
Cand am trecut prin culoarul ingust, mi-am dat seama ca populatia se dublase. Eu am stat doar 1h si 30min…! Este sindromul „raului celui mai mic”.
Si la final, cui ii mai pasa acum de drepturile omului, de respect, de dreptul la vot intr-un loc decent!
Care este motivul ce ne-a facut sa acceptam aceste conditii?
– Poate ca ne aflam in minoritate, pentru ca avem sectii separate destinate persoanelor care nu aveau domiciliu in Bucuresti?
– Poate ca ne-am prins ca e nevoie de actiune pentru a face o schimbare? („You can’t leave footprints in the sands of time while sitting down.-Nelson Rockefeller.”)
Un alt articol despre „Votul groazei” de la spitalul Coltea.
Ma bucur ca s-a descoperit apa pe Luna…Stiu ca a trecut o perioada de la anuntul oficial, insa putem sarbatori oricand si mai ales cu melodia Intergalactic Laxative, cantata de Donovan:
I was impressed like everyone,
When man began to fly,
Out of earthly regions,
To planets in the sky.
With total media coverage,
We watched the heros land,
As ceremoniously
They disturbed the cosmic sand.
In awe with admiration,
We listened to the talk.
Such pride felt they,
Such joy to be
Upon the moon to walk.
My romantic vision shattered,
When it was explained to me,
Spacemen wear old diapers
In which they shit and pee. (more lyrics)
[a Halloween party is in progress]
PA System Announcer: Attention, all personnel – some party guests have arrived – dressed as wounded soldiers.
Am inceput sa revad serialul M.A.S.H , pentru ca am sangele kaki (cum spune Hawkeye).
Hawkeye: War isn’t Hell. War is war, and Hell is Hell. And of the two, war is a lot worse.
Father Mulcahy: How do you figure, Hawkeye?
Hawkeye: Easy, Father. Tell me, who goes to Hell?
Father Mulcahy: Sinners, I believe.
Hawkeye: Exactly. There are no innocent bystanders in Hell. War is chock full of them – little kids, cripples, old ladies. In fact, except for some of the brass, almost everybody involved is an innocent bystander.
Inainte de a intra la expozitie, un pachet cu ceai de tei a fost daruit unei tinere de catre iubitul ei mult asteptat („de o ora te astept in fata muzeului…!”).
Poezia
O sala dedicata curentului Dada in literatura. O palarie plina cu biletele te indeamna la creatie. Astepti putin muzele si citesti curios cuvintele de pe biletele. Imi place libertatea dadaismului: a pictorului/poetului si a publicului! Deci, pe cand veniti la un cenaclu DADA?
Muzica
Concertul formatiei „Celelalte Cuvinte”, arta sunetelor si cuvintelor. Crezul solistului si al trupei:
„Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea, calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit, lasa-ma uimit.
Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg, lasa-ma sa curg.
Daca vrei sa stii ce-am in suflet si-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…”
Nema problema 